dictionar roman englez

palatin


  1. PALATIN1, palatini, s.m. Titlu dat, în evul mediu, în Europa, unui mare demnitar care îndeplinea anumite funcții la curte sau la palatul unui rege sau al unui mare senior; principe posesor al unui palatinat; guvernator al unei provincii în Germania sau în Polonia medievală; vicerege în Ungaria medievală; persoană care avea unul dintre aceste titluri. ♦ (Adjectival) Care aparține unui palatin1 sau unui palatinat, privitor la un palatin1 sau la un palatinat. – Din lat. palatinus, it. palatino, fr. palatin.
  2. PALATIN2, -Ă, palatini, -e, adj. (Anat.) Palatal. – Din fr. palatin.
  3. Sinonime: PALATÍN adj. (ANAT.) palatal. (Regiunea ~.)
  4. Ortografie: palatín (anat., ist.) adj. m., s. m., pl. palatíni; f. sg. palatínă, pl. palatíne
  5. //dexonline.ro/search.php?cuv=palatin

Exemple pentru palatin

  • Couldn't connect to MySQL
Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro