otpust
- OTPÚST, otpusturi, s.n. (Înv. și pop.; în biserica ortodoxă) Formulă sacramentală de binecuvântare, rostită de preot la sfârșitul slujbei; p. ext. sfârșitul slujbei religioase. ◊ Expr. A-și da otpustul = a muri. A da (cuiva) otpustul = a ucide (pe cineva). – Din sl. otupustu, rus. otpusk.
- Sinonime: OTPÚST s. (BIS.) (rar) apolis.
- Ortografie: otpúst s. n., pl. otpústuri
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia