ostenitor
- OSTENITÓR, -OÁRE, ostenitori, -oare, adj. (Înv. și pop.) 1. Obositor, istovitor; p. ext. greu, dificil. 2. (Adesea substantivat) Care muncește din greu, care se străduiește; muncitor, truditor. – Osteni + suf. -tor.
- Sinonime: OSTENITÓR adj. v. anevoios, dificil, epuizant, extenuant, greu, istovitor, obositor, trudnic.
- Ortografie: ostenitór adj. m., pl. ostenitóri; f. sg. și pl. ostenitoáre
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia