orbire
- ORBÍRE s.f. Faptul de a orbi; fig. întunecare a minții, lipsă de clar viziune, rătăcire, inconștiență. ◊ Loc. adv. Cu orbire = fără chibzuială, orbește. – V. orbi.
- Sinonime: ORBÍRE s. 1. v. cecitate. *2. v. rătăcire.
- Ortografie: orbíre s. f., g.-d. art. orbírii; pl. orbíri
Exemple pentru orbire
- În orice mare iubire este și un pic de orbire, dar în niciuna mai multă ca în iubirea de bani.
» mai multe citate despre orbire...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia