nova
- NOVÁ, novez, vb. I. Tranz. (Jur.) A face, a încheia o novație (1). – Din fr. nover, lat. novare.
- NÓVĂ, nove, s.f. Stea variabilă a cărei strălucire crește puternic și relativ brusc, pentru a reveni apoi treptat la strălucirea inițială. – Din fr. nova.
- Ortografie: nová vb., ind. prez. 1 sg. novéz, 3 sg. și pl. noveáză
- Ortografie: nóvă s. f., g.-d. art. nóvei; pl. nóve
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia