nobilime
- NOBILÍME s.f. (În unele ţări, şi în epoca modernă.) 1. Categorie socială cuprinzând (în societatea medievală) pe posesorii de feude şi de titluri ereditare sau pe foştii feudali şi pe descendenţii lor, care au păstrat unele privilegii de castă; aristocraţie, nobleţe (2). ♦ Nobilii dintr-o epocă, dintr-o regiune, dintr-o localitate. 2. (Rar) Nobleţe (1). – Nobil + suf. -ime.
- Sinonime: NOBILÍME s. l. aristocraţie, (rar) nobleţe, (înv.) blagorodnicie, blagorodnie, nobilitate. (~ feu-dală occidentală.) 2. v. boierime.
- Sinonime: NOBILÍME s. v. nobleţe.
- Ortografie: nobilíme s. f., g.-d. art. nobilímii
Exemple pentru nobilime
- Couldn't select: Table './citatep_citatepedia/citatepedia' is marked as crashed and last (automatic?) repair failed
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2025 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia