nativ
- NATÍV, -Ă, nativi, -e, adj. 1. (Despre însușiri) înnăscut, natural (I 4); firesc. 2. (Chim.; despre elemente, mai ales despre metale) Care se găsește în zăcămintele din scoarța pământului în stare pură, necombinată cu alte substanțe. – Din lat. nativus, fr. natif, germ. nativ.
- Sinonime: NATÍV adj. 1. v. înnăscut. 2. curat, neamestecat, pur, (înv. și reg.) safi, (Transilv. și Bucov.) prisnic, (înv.) prisne, (fig.) virgin. (Aur ~.)
- Ortografie: natív adj. m., pl. natívi; f. sg. natívă, pl. natíve
Exemple pentru nativ
- Oratorul trebuie să-și formeze talentul nativ printr-o cultură vastă și prin practica forului, să stăpânească cele trei genuri oratorice și să le imprime forța și pasiunea sa făcând apel în permanență la rațiune. (Cicero)
» mai multe citate despre nativ...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia