dictionar roman englez

mundir


  1. MUNDÍR, mundire, s.n. (Înv.) Tunică sau, p. gener., uniformă (militară). [Var.: mondír s.n.] – Din rus. mundir, magh. mondúr, mundér.
  2. Ortografie: mundír s. n., pl. mundíre
Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro