muncire
- MUNCÍRE, munciri, s.f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) munci și rezultatul ei; suferință, tortură, chin. – V. munci.
- Ortografie: muncíre s. f., g.-d. art. muncírii; pl. muncíri
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
