miruit
- MIRUÍT1s.n. Faptul de a mirui1; miruială. – V. mirui1.
- MIRUÍT2, -Ă, miruiți, -te, adj. Care a fost uns cu mir2. – V. mirui1.
- Sinonime: MIRUÍT s. 1. v. miruire. 2. v. miruire.
- Ortografie: miruít s. n.
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
