miruire
- MIRUÍRE, miruiri, s.f. Acțiunea de a mirui1 și rezultatul ei. [Pr.: -ru-i-] – V. mirui1.
- Sinonime: MIRUÍRE s. 1. miruit, ungere, (înv.) pomăzanie, pomăzuire. (~ unui domn, unui episcop.) 2. (BIS.) mir, miruială, miruit. (Taina űii.)
- Ortografie: miruíre s. f., g.-d. art. miruírii; pl. miruíri
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
