minunare
- MINUNÁRE, minunări, s.f. (Rar) Faptul de a (se) minuna; uimire. – V. minuna.
- Sinonime: MINUNÁRE s. v. uimire.
- Ortografie: minunáre s. f., g.-d. art. minunării; pl. minunări
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
