mindir
- MINDÍR, mindire, s.n. (Reg.) 1. Saltea umplută cu paie. 2. Plapumă; cuvertură. 3. Haină scurtă de iarnă, în portul popular, cu mâneci, vătuită și trasă la mașină. – Din tc. minder.
- Sinonime: MINDÍR s. (reg.) păier, străjac. (Doarme pe un ~.)
- Ortografie: mindír s. n., pl. mindíre
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia