milogi
- MILOGÍ, milogesc, vb. IV. Refl. A cere de pomană; a cerşi. ♦ A se ruga de cineva cu stăruinţă, înjositor, pentru a obţine ceva. – Din milog.
- Sinonime: MILOGÍ vb. a cerşi, (pop.) a prosti, (Transilv. şi Maram.) a coldui, (înv.) a calici, a cerşetori, (arg.) a mangli. (A ~ pe la colţuri de stradă.)
- Ortografie: milogí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. milogésc, imperf. 3 ag. milogeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. milogeáscă
Exemple pentru milogi
- Toamna se înteţi şi se ticăloşi cu totul. Cerul se învineţi, se înnegri, se apropie de pământ şi-l înecă sub şuvoiul ploilor. Oraşul mărunt se dărăpănă şi se afundă şi mai mult într-un orcan de bălţi, de smârcuri şi de noroaie. Copacii îşi plânseră cele din urmă frunze, se întristară şi se despuiară, începură să tremure şi îşi arătară, ca nişte milogi de bâlci, trupurile acoperite de scoarţă plesnită şi buboasă şi ramurile strâmbe, răsucite, chinuite. (Zaharia Stancu)
» mai multe citate despre milogi...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2025 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia