mijloc
- MIJLOC, (I 2) mijlocuri, (II) mijloace, s.n. I. 1. Punct care se găseşte la egală depărtare de două extreme; centru; loc aflat în interiorul unui spaţiu, la oarecare distanţă de margine. ◊ Loc. adj. De mijloc = situat între limita superioară şi cea inferioară; mijlociu. ◊ Loc. adv. La (sau în) mijloc = (aproximativ) în centru, în spaţiul care separă două persoane sau două lucruri. ◊ Loc. prep. Prin mijlocul... = printre. Din mijlocul... = dintre. În mijlocul... = între2. ◊ Expr. A fi la mijloc = a fi în cauză, în joc. A fi ceva la mijloc = a fi ceva nelămurit, necunoscut la baza unui lucru. A se pune (sau a sta) la mijloc = a interveni între două persoane care se ceartă, pentru a le împiedica să se încaiere; a media într-un conflict. A-şi pune capul (sau gâtul) la mijloc = a fi sigur de cele ce afirmă; a garanta. 2. Nume dat anumitor părţi ale unor obiecte situate sau destinate a fi situate în partea (aproximativ) centrală a obiectului respectiv. 3. Parte a corpului omenesc cuprinsă între torace şi şolduri; talie, brâu. ◊ Expr. A apuca (sau a prinde, a cuprinde, a ţine etc.) de mijloc = a petrece braţul în jurul taliei cuiva (în semn de afecţiune). 4. (Înv.) Mediu1, ambianţă. 5. Moment situat la aceeaşi depărtare de începutul şi sfârşitul unei acţiuni, al unei perioade de timp; jumătate. ◊ Loc. adv. La mijloc = între două momente; între un moment trecut şi cel prezent. ◊ Loc. prep. În mijlocul... = în cursul..., în toiul..., în puterea... ♦ (Înv.) Veacul (sau vârsta) de mijloc = evul mediu. ♦ Parte a unei acţiuni, a unei naraţiuni etc. situată între începutul şi sfârşitul ei. 6. (Înv. şi pop.) Ceea ce are calitatea, valoarea situată între o limită superioară şi altă inferioară. ◊ Loc. adj. De mijloc = mijlociu, potrivit, mediocru. (Expr.) Cale (sau drum) de mijloc = poziţie intermediară între două extreme, soluţie moderată sau de compromis; atitudine ponderată. II. 1. Ceea ce serveşte ca unealtă pentru realizarea unui scop; (la pl.) posibilităţi (materiale sau morale) de care dispune cineva pentru un anumit scop; p. ext. cale, metodă, procedeu. ♦ Chip, fel. ♦ Posibilitate, putinţă. 2. (Concr.; la pl.) Unelte, utilaj. ◊ Mijloace de muncă = totalitatea mijloacelor materiale cu ajutorul cărora oamenii acţionează asupra obiectelor muncii, modificându-le potrivit scopului urmărit de ei. Mijloace de producţie = totalitatea obiectelor muncii şi a mijloacelor de muncă pe care oamenii le folosesc în procesul de producere a bunurilor materiale. Mijloace de circulaţie (sau de locomoţie) = vehicule care servesc pentru deplasarea persoanelor sau a obiectelor. 3. (Concr.) Avere, bani, resurse, fonduri. [Acc. şi: mijlóc] – Lat. medius locus.
- Sinonime: MÍJLOC s. v. ambianţă, anturaj, cadru, cerc, gros, intermediar, mediator, me-diu, mijlocitor, mulţime, sferă, socie-tate.
- Sinonime: MÍJLOC s. 1. v. centru. 2. centru, (fig.) buric, inimă, (înv. fig.) dric. (În ul oraşului.) 3. cen-tru, miez, (fig) buric, inimă. (În ul pământului.) 4. (fig) sân. (Se află în ul familiei.) 5. jumătate. (La ul scândurii.) 6. v. brâu. 7. (ANAT.) şale (pl.). (O doare ul.) 8. jumătate. (La ul săptămânii.) 9. v. toi. 10. v. mod. 11. v. avere. 12. v. fond. 13. mijloc de transport v. vehicul.
- Ortografie: míjloc/mijlóc (procedeu, unealtă, avere, corp central) s. n., pl. míjloace/mijloáce
- Ortografie: míjloc/mijlóc (procedeu, unealtă, avere, corp central) s. n., pl. míjloace/mijloáce
- Ortografie: mijlóc (talie) s. n., pl. mijlócuri
Exemple pentru mijloc
- Creştinismul nu ne oferă un mijloc miraculos de a scăpa de suferinţă, ci ne pune la îndemână miraculosul mijloc de a o îndura. (Nicolae Steinhardt)
» mai multe citate despre mijloc...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2025 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia