Explicatii despre meu

meu

MEU, MEA, mei, mele, pron. pos., adj. pos. I. Pron. pos. (Precedat de art. ál', á', ái', ále'; înlocuieşte numele obiectului posedat de vorbitor precum şi numele vorbitorului) A mea e cartea. ◊ (La m. pl., înlocuieşte numele familiei sau rudelor vorbitorului) Ai mei au plecat. ◊ (Înlocuieşte numele avutului, bunurilor, preocupărilor etc. vorbitorului) Am şi eu ale mele. ◊ Expr. (În legătură cu verbe ca á rămâne', á fi' etc.) Pe-a mea = după dorinţa sau după părerea vorbitorului. II. Adj. pos. 1. (Indică posesiunea) Care aparţine vorbitorului. Cartea mea e bună. 2. (Indică dependenţa, legătura reciprocă de înrudire, de prietenie, de vecinătate etc.) Tatăl meu este doctorul spitalului. 3. (Indică apartenenţa) Care ţine de cel care vorbeşte; care îi este propriu. Glasul meu. 4. (Indică subiectul, autorul unei acţiuni) Greşeala mea. 5. (Indică obiectul direct sau indirect al unei acţiuni) Mama grija mea o are. 6. Care constituie obiectul unei preocupări a vorbitorului. – Lat. meus, mea.

Sinonime: MEU adj. (ca pl. al modestiei) nostru. (Cartea ~ s-a bucurat de succes.)

Ortografie: meu/al meu adj. m., pl. mei/ ai mei; f. sg. mea/a mea, g.-d. méle/a méle , pl. méle/ale méle (şi: -meu m. sg., -mea f. sg., -mii/-mei g.-d. f. sg., în îmbinări ca fráte-meu, sóră-mea)

Ortografie: meu (precedat de al) pr. m., pl. ai mei, g.-d. álor mei; f. sg. a mea, pl. ále méle, g.-d. álor méle

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia