mereu
- MERÉU, -ÉIE, merei, -eie, adv., adj. I. Adv. 1. Fără răgaz, neîncetat, neîntrerupt, continuu, întruna; la intervale scurte. ♦ Din ce în ce mai mult. Se depărtează mereu. 2. (Reg.) Încet, fără grabă, domol; alene, liniştit, potolit. II. Adj. 1. (Înv. şi reg.) Care se întinde unul după altul; neîntrerupt; p. ext. care se întinde până departe, întins, vast. 2. (Reg.; la pl.; despre fiinţe) Mulţi, numeroşi. – Cf. magh. m e r ö 'rigid, fix'.
- Sinonime: MERÉU adv. v. agale, alene, binişor, domol, încet, încetinel, încetişor, lin, liniştit, uşurel.
- Sinonime: MERÉU adv. 1. v. continuu. 2. v. întotdeauna. 3. v. în-truna.
- Sinonime: MERÉU adj. v. continuu, cuprinzător, degerat, etern, îngheţat, întins, larg, mare, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nesfârşit, paralizat, perma-nent, perpetuu, vast, veşnic.
- Antonime: Mereu – încontinuu, nicicând, niciodată
- Ortografie: meréu adj. m., pl. meréi; f. sg. şi pl. meréie (sil. -re-ie)
- Ortografie: meréu adv.
Exemple pentru mereu
- Nu-mi poţi cere să ma gândesc mereu la toate!
- Copilul e mereu gata să facă pozne.
- Copilul e mereu gata să facă prostii.
- Copilul e mereu pus pe pozne.
- Copilul e mereu pus pe prostii.
- E mereu cu frica în sân.
- E mereu cu inima sarită.
- El este mereu bine îngrijit.
- Mă gâindesc mereu la el.
- Pe ea o doare mereu câte ceva, în timp ce el nu e niciodată bolnav.
- Se întreba mereu dacă nu cumva l-a jignit.
- Se întreba mereu dacă nu l-a jignit.
- Îl bătea mereu la cap să cumpere o maşină.
- Precum râul. Mereu altul şi mereu acelaşi. (Valeriu Butulescu)
» mai multe citate despre MEREU...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2025 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia