matuf
- MATÚF, -Ă, matufi, -e, s.m., adj. (Înv. și fam.) 1. s.m. Om bătrân și ramolit; babalâc. ♦ Om ursuz, posomorât. 2. adj. Meglijent în ținută; murdar. – DIn tc. mâtuh
- Sinonime: MATÚF s. v. babalâc, baccea, căzătură, hodorog, ramolit.
- Ortografie: matúf s. m., adj. m., pl. matúfi; f. sg. matúfă, pl. matúfe
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia