martor
- MÁRTOR, -Ă, martori, -e, s.m. și f. 1. Persoană care asistă sau a asistat la o întâmplare, la o discuție, la un eveniment etc. (și care poate relata sau atesta cum au decurs faptele). ◊ Expr. Dumnezeu mi-e martor! = jur că spun adevărul! 2. Persoană chemată să declare în fața unei instanțe judecătorești sau a altui for de cercetare, tot ce știe în legătură cu un fapt pe care îl cunoaște direct. ♦ Persoană chemată, conform legii, să asiste la întocmirea unor acte, pe care le cunoaște direct. ♦ Persoană chemată, conform legii, să asiste la întocmirea unor acte, pe care le semnează pentru a le da valoare legală. 3. Fiecare dintre reprezentanții celor două persoane care urmează să se bată în duel. ◊ Expr. A trimite (cuiva) martori = a provoca (pe cineva) la duel. 4. Probă de referință folosită la experiențele de laborator. 5. (În sintagma) Martor de eroziune = înălțime de dimensiuni variabile, care reprezintă restul unei suprafețe atacate de eroziune. [Var.: (pop.) mártur, -ă s.m. și f.] – Lat. martyr.
- Sinonime: MÁRTOR s. v. martir, mucenic.
- Sinonime: MÁRTOR s. 1. (JUR.) (înv. și reg.) mărturie, (Transilv.) tanău, (înv.) declarant, mărturisitor. (~ într-un proces.) 2. spectator. (~ neputincios la încăierare.)
- Ortografie: mártor s. m., pl. mártori
Exemple pentru martor
- Dumnezeu mi-e martor că.
- Loturile martor se tratează în mod similar.
- Ochiul martor se anesteziază în mod similar.
- Unde se găsește un om care să fie pentru sine însuși un cenzor sever, un martor, un acuzator, un judecător; care să-și recunoască vina, să se cheme el însuși în fața tribunalului conștiinței sale, să se recunoască vinovat și să se pedepsească? (Confucius)
» mai multe citate despre martor...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia