mandatar
- MANDATÁR, -Ă, mandatari, -e, s.m. și f. Persoană căreia i s-a încredințat un mandat (1), care a primit o împuternicire; procurator. – Din fr. mandataire. Cf. germ. M a n d a t a r.
- Sinonime: MANDATÁR s. 1. v. reprezentant. 2. v. procurist.
- Ortografie: mandatár s. m., pl. mandatári
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia