mal
- MAL, maluri, s.n. 1. Margine (îngustă) de pământ situată (în pantă) de-a lungul unei ape; țărm; p.ext. regiune de lângă o apă. ◊ Expr. A ieși la mal = a duce ceva la bun sfârșit, a o scoate la capăt. A se îneca (ca țiganul) la mal = a renunța sau a fi obligat să renunțe la ceva tocmai când țelul era aproape atins. 2. Perete, margine (abruptă) a unui râu, a unui șanț, a unei gropi. ♦ Râpă, prăpastie. ♦ (Reg.) Ridicătură de pământ mai puțin înaltă decât dealul, având coastele cu povârnișuri repezi sau abrupte. ◊ Expr. Un mal de om (sau de femeie), se spune despre un bărbat (sau o femeie) foarte mare. Cât un mal = (despre ființe) mare, mătăhălos. – Cf. alb. m a l l 'munte'.
- MÂL, mâluri, s.n. Pământ (argilos) cu granulație fină acumulat pe marginea ori pe fundul unei ape sau pe terenuri inundabile; pământ noroios format sub acțiunea apei; nămol. – Cf. ucr. m u l.
- Sinonime: MAL s. v. ponor, prispă, râpă, văgăună.
- Sinonime: MAL s. 1. v. țărm. 2. coastă, țărm. (Pe ul Oceanului Atlantic.)
- Sinonime: MÂL s. 1. nămol, (pop.) mâlitură. (~ de pe fundul unei ape.) 2. v. noroi.
- Ortografie: mal s. n., pl. máluri
- Ortografie: mâl s. n., pl. mâluri
Exemple pentru mal
- Ți-ai mal lăsat barba până acum?
- Fricosul se îneacă la mal, văzând valurile de departe.
» mai multe citate despre mal...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia