lustruitor
- LUSTRUITÓR, -OÁRE, lustruitori, -oare, subst. 1. S.m. și. Persoană care efectuează operația de lustruire. 2. S.n. Instrument confecționat din oțel sau din bronz cromat, cu mâner de lemn, care servește în legatorie la lustruirea legăturilor de piele. [Pr.: -tru-i-] – Lustrui + suf. -tor.
- Ortografie: lustruitór (persoană) s. m., pl. lustruitóri
- Ortografie: lustruitór (obiect) s. n., pl. lustruitoáre
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
