lustruit
- LUSTRUÍT1 s.n. Faptul de a lustrui. – V. lustrui.
- LUSTRUÍT2, -Ă, lustruiți, -te, adj. Cu lustru1; lucios. ♦ Fig. (Peior.) Cu o spoială sau o strălucire aparentă; meșteșugit, căutat, artificial. – V. lustrui.
- Sinonime: LUSTRUÍT s. 1. v. lustruire. 2. lustruire, șlefuire, șlefuit, (înv.) sclivisire. (ul suprafeței unui metal.) 3. lustruire, văcsuire. (ul pantofilor.)
- Sinonime: LUSTRUÍT adj. 1. fățuit. (Obiect ~.) 2. lucios, luciu. (O suprafață ~.) 3. v. șlefuit. 4. văcsuit. (Încălțăminte ~.)
- Ortografie: lustruít s. n.
Exemple pentru lustruit
- Albatrosul
Din când în când, în glumă, al navei echipaj
Mai prinde albatroși, care trăiesc pe mare,
Ce stau nepăsători, tovarăși de voiaj,
Alunecând cu vasul în hăurile-amare.
Dar când sunt puși pe puntea cu lemnul lustruit
Ca niște regi stângaci, ce au căzut din zbor,
Ei aripile-și lasă c-un jalnic tânguit
Ce stau ca niște vâsle pe lângă trupul lor.
.... (Charles Baudelaire)
» mai multe citate despre lustruit...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
