dictionar roman englez

lustru


  1. LÚSTRU1 s.n. Strălucire naturală sau obținută prin procedee artificiale a suprafeței unui obiect; luciu. ◊ Expr. Sărăcie cu lustru = sărăcie mare, sărăcie lucie. ♦ Aspect lucios pe care îl capătă unele obiecte, stofe etc. din cauza uzării. ♦ Luciu imprimat fețelor obiectelor de încălțăminte printr-o prelucrare corespunzătoare. ♦ Fig. (Peior.) Spoială, strălucire aparentă; superficialitate. – Din fr. lustre, it. lustro.
  2. LÚSTRU2, lustri, s.m. Interval de cinci ani. – Din fr. lustre, lat. lustrum.
  3. LÚSTRU3 s.n. v. lustră.
  4. Sinonime: LÚSTRU s. 1. luciu, strălucire, (înv.) perdaf. (~ unei suprafețe.) *2. (fig.) pospăială, spoială. (~ de cultură.)
  5. Ortografie: lústru (interval) s. m., art. lústrul; pl. lustri, art. lústrii
  6. Ortografie: lústru (strălucire) s. n., art. lústrul; pl. lústruri

Exemple pentru lustru

  • Psalm dintr-un ciob de psalm
    Pe cel ce-l ții cu lanțul subțire al privirii,
    Măriri'-ar fi ispravă un plus al loviturii?
    Cu cât mai mare-i ghimpul, mai mândri-s trandafirii!
    Zic unii că iubirea e soră bună urii.

    Culegător de perle din stih de atlantidă...
    Tu știi că floarea scoicii florind e morții moarte?
    Că focul, nu pământul, e jertfă-n cărămidă?
    Cum n-am găsit în tine, măcar numai o carte?

    Cești, idoli, porțelanuri, nu voi ca să te mustru,
    Măcar un spin de viață, un freamăt spus pe chiclă.
    Din zeci de-oglinzi, fățarnic, când te răsfață lustru',
    La cină, chiar și pâinea e meșterită-n sticlă.

    Mă-mbată nebunia și-n patimă viesparul:
    De ce n-au spart ulciorul, și-au răstignit Olarul? (Dumitru Ichim)
    » mai multe citate despre lustru...
Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro