locativ
- LOCATÍV, -Ă, locativi, -e, s.n., adj. 1. S.n. Caz al flexiunii nominale în unele limbi, care arată locul unde se petrece acțiunea verbului. 2. Adj. Privitor la casele închiriate; al caselor închiriate. ◊ Valoare locativă = venitul pe care îl poate aduce un imobil sau un apartament în cazul închirierii lui. Spațiu locativ = ansamblul încăperilor locuite sau destinate a fi locuite de cineva. – Din fr. locatif.
- Ortografie: locatív adj. m., pl. locatívi; f. sg. locatívă, pl. locatíve
- Ortografie: locatív s. n., pl. locatíve
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia