lipici
- LIPÍCI, (1, 3) lipiciuri, s.n. (2) lipici, s.m. 1. S.n. Materie, substanță care servește la lipit (hârtia); clei. 2. S.m. Nume dat mai multor plante erbacee care secretă o substanță lipicioasă. 3. S.n. Fig. (Pop. și fam.) Ceea ce atrage, încântă sau seduce în făptura sau felul de a fi al cuiva; farmec. ◊ Loc. adj. și adv. Cu lipici = încântător, atrăgător, fermecător, seducător. ◊ Loc. vb. A avea lipici = a atrage, a fermeca, a seduce pe cineva (prin înfățișare sau fel de a fi). ◊ Expr. (Rar) A prinde lipici de cineva = a se îndrăgosti de cineva. – Lipi + suf. -ici.
- Sinonime: LIPÍCI s. 1. v. cocă. 2. clei. (A prinde ceva cu ~.)
- Sinonime: LIPÍCI s. v. cuscută, holeră, lipitoare, păpăludă, sex-appeal, torțel, turiță.
- Ortografie: lipíci (bot.) s. m., pl. lipíci
- Ortografie: lipíci (substanță, boală, farmec) s. n., pl. lipíciuri
Exemple pentru lipici
- Se făcură mari. Ei semănau atât de mult, încât nu cunoștea nimeni care este fiu de împărat și care de rob. Boiul lor era mândru, amândoi aveau pe vino-ncoace, vorba lor, era vorbă cu lipici și amândoi erau voinici, nevoie mare. Într-o zi se hotărâră să meargă la vânătoare. Împărăteasa se tot ciudea cum să-și cunoască pe fiul său: fiindcă și fețele și îmbrăcămințile fiind la fel, de multe ori nu putea să deosebească pe unul din altul. Se gândi să facă fiului său un semn. Îl chemă și, prefăcându-se că îi caută în cap, îi înnodă două vițe de păr, fără să știe el. Apoi plecară la vânătoare. Alergară zburdatici prin câmpiile înverzite și se zbenguiau ca mielușeii; culeseră la floricele, se udară de rouă, priviră fluturii cum săltau și săreau din floare în floare, cum albinele culegeau ceara și adunau mierea, și se desfătară foarte mult. (Petre Ispirescu)
» mai multe citate despre lipici...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
