lingurar
- LINGURÁR, (I) lingurari, s.m., (II) lingurare, s.n. I. S.m. Meșter care lucrează (sau vinde) linguri de lemn. 2. Țigan (care face linguri). II. S.n. Poliță specială pe care se țin (la țară) lingurile și alte accesorii de masă sau de bucătărie. – Lingură + suf. -ar.
- Sinonime: LINGURÁR s. rudar, (reg.) rudaș.
- Ortografie: lingurár (persoană) s. m., pl. lingurári
- Ortografie: lingurár (obiect) s. n., pl. linguráre
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia