lin
- LIN1, lini, s.m. Peşte cu solzi mărunţi, cu corpul gros, acoperit de mucus, care trăieşte prin bălţi cu apă limpede şi nu prea adâncă (Tinca tinca). – Din bg. lin.
- LIN2, linuri, s.n. 1. Vas de lemn, de tablă sau de beton în formă de jgheab, în care se adună şi se storc strugurii. 2. Vas de lemn, de tablă sau de beton în care se pune la fermentat materia primă folosită la fabricarea berii, a spirtului etc.; vas, cadă de doage unde se pun la fermentat prunele din care se face ţuică. – Din ngr. linós.
- LIN3, -Ă, lini, -e, adj. 1. Care se mişcă sau se desfăşoară în mod egal, fără salturi şi treceri bruşte (şi în ritm moderat); domol, liniştit, potolit. 2. (Despre drumuri, pante etc.) Cu înclinaţie mică, uşor de urcat sau de străbătut. ♦ (Rar; despre suprafeţe) Neted. 3. (Despre sunete) Lipsit de intensitate; blând, potolit. ♦ (Poetic; despre lumină) Cu o strălucire domoală, blândă, odihnitoare. 4. Calm, liniştit. – Lat. lenus, -a (= lenis).
- Sinonime: LIN s. călcătoare, jgheab. (~ pentru mustuit strugurii.)
- Sinonime: LIN s. v. acalmie, calm, linişte, pace, tăcere.
- Sinonime: LIN adj., adv. 1. adj. domol, uşor, (înv.) uşure, (fig.) blând, dulce, molatic. (O pantă ~.) 2. adj. v. domol. 3. adv. v. agale. 4. adj. v. liniştit. 5. adj. v. încet. 6. adj. v. uşor. 7. adv. v. uşor.
- Sinonime: LIN adj. v. blajin, blând, bun, domol, neted, paşnic, plat.
- Antonime: Lin – abrupt, iute, priporos, prăpăstios, repede
- Ortografie: lin adj. m., pl. lini; f. sg. línă, pl. líne
- Ortografie: lin (peşte) s. m., pl. lini
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2025 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia