ionic
- IÓNIC1, -Ă, ionici, -ce, adj., s.n., s.m. 1. Adj., s.n. (Stil, ordin etc. arhitectonic) caracterizat prin coloane zvelte cu capitelul împodobit cu volute. 2. Adj. (Despre construcții sau elemente arhitectonice) Care ține de ionic1 (1), care se referă la ionic1; în stil ionic1. 3. S.m., adj.m. (Picior de vers antic) format din patru silabe, două lungi și două scurte. [Pr.: i-o-] – Din fr. ionique.
- IÓNIC2, -Ă, ionici, -ce, adj. Care aparține ionilor, care se referă la ioni. [Pr.: i-o-] – Din fr. ionique.
- Ortografie: iónic (din Ionia) adj. m., (vers.) s. m. (sil. i-o-), pl. iónici; f. sg. iónică, pl. iónice
- Ortografie: iónic (fiz.) adj. m. (sil. i-o-), pl. iónici; f. sg. iónică, pl. iónice
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
