individualist

INDIVIDUALÍST, -Ă, individualişti, -te, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care se izolează de interesele, de preocupările colective; (adept) al individualismului; p. ext. (om) egoist. 2. Adj. Care se referă la individualism, care aparţine individualismului. [Pr.: -du-a-] – Din fr. individualiste.

Ortografie: individualíst adj. m., s. m. (sil. -du-a-), pl. individualíşti; f. sg. individualístă, pl. individualíste

Intelectualii au despre eroi o conceptie morală sau magică; şi într-un caz, şi în altul, ei judecă individualist, iar la limită, demoniac. Am arătat altădată ce cred românii despre eroii neamului; ceea ce cred şi despre personagiile biblice şi apostolice, că trăiesc într-un rai ca un plai românesc, că gândesc la nevoile lor, familiale, ca şi în viaţă, coboară pe pământ în ceasuri grele, stau de vorbă cu oamenii într-un limbaj familiar etc. Eroii, aşa cum sunt înţeleşi de popor şi eroii aşa cum sunt închipuiţi de intelectualii tineri – nu au nimic – de-a face între ei. Unii au un eroism pe care li-l dă viata asociată, ceilalti concep un eroism etic, de probleme, de drame şi conflicte. (Mircea Eliade)
» mai multe citate despre individualist...

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia