imputernicire
- ÎMPUTERNICÍRE, împuterniciri, s.f. 1. Acţiunea de a împuternici şi rezultatul ei. ♦ (Jur.) Mandat, procură. 2. (Rar) Întărire, fortificare. ♦ Intensificare. – V. împuternici.
- Sinonime: ÎMPUTERNICÍRE s. v. fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, întremare, înzdră-venire, reconfortare, refacere, resta-bilire, tonificare.
- Sinonime: ÎMPUTERNICÍRE s. 1. v. delegaţie. 2. autorizaţie, (înv.) ispravă. (I-a dat ~ să-l reprezinte.) 3. în-vestire, învestitură. (A primit ~.) 4. drept, putere, (înv.) tărie. (Are ~ deplină pentru ...)
- Ortografie: împuternicíre s. f., g.-d. art. împuternicírii; pl. împuternicíri
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2025 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia