imamea
- IMAMEÁ, imamele, s.f. Capătul ciubucului, prin care se trage fumul. – Din tc. imame.
- Ortografie: imameá s. f. (sil. -mea), art. imameáua, g.-d. art. imamélei; pl. imaméle
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia