ierbar
- IERBÁR1, ierbare, s.n. Colecție de plante uscate, presate între foi de hârtie (sugativă), păstrate în cutii sau în mape etichetate și orânduite pe grupe sistematice, constituind un material pentru studiile de botanică; mapă specială în care se păstrează o astfel de colecție. [Var.: (rar) herbár s.n.] – Iarbă + suf. -ar (după fr. herbier).
- IERBÁR2, ierbare, s.n. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor; rumen1. – Iarbă + suf. -ar.
- Sinonime: IERBÁR s. v. rumen.
- Ortografie: ierbár (bot., anat.) s. n. (sil. ie-), pl. ierbáre
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
