iconolatru
- ICONOLÁTRU, -Ă, iconolatri, -e, s.m. și f. (Livr.) Persoană care se închină la icoane. – Din fr. iconolâtre.
- Ortografie: iconolátru s. m. (sil. -tru), art. iconolátrul; pl. iconolátri, art. iconolátrii
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia