iaca
- IACÁ1 s.f. (Înv.) Soi de tutun de cea mai bună calitate. – Et. nec.
- IÁCĂ1 interj. 1. Ia! iată! uite! vezi! ♦ Ascultă! Iacă ce-mi zicea el. 2. Deodată, pe neașteptate. 3. Exprimă mirare, contrarietate, protest. [Var.: iáca; iácătă interj.] – Ia + că.
- IACÁ2, iacale, s.f. (Înv.) Guler de haină femeiască. ◊ Expr. (Fam., și azi) A feșteli (cuiva) iacaua = a face de rușine (pe cineva). – Din tc. yaka.
- IÁCĂ2 s.f. (Înv. și reg.) Bunică. – Din ngr. ghiaghiá (după bunică).
- IÁCA3 interj. v. iacă1.
- Sinonime: IÁCĂ s. v. bunică, mamă-mare.
- Sinonime: IÁCĂ interj. v. iată, uite, vezi.
- Ortografie: iacá (guler) s. f., art. iacáua, g.-d. art. iacálei; pl. iacále
- Ortografie: iacá (tutun) s. f.
- Ortografie: iáca/iácă interj.
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
