dictionar roman englez

holocen


  1. HOLOCÉN s.n., HOLOCÉN, -Ă, holoceni, -e, adj. 1. S.n. Ultima epocă a perioadei cuaternare; aluviu. 2. Adj. Care se referă la holocen (1). – Din fr. holocene.
  2. Sinonime: HOLOCÉN s. (GEOL.) aluviu.
  3. Ortografie: holocén adj. m., pl. holocéni; f. sg. holocénă, pl. holocéne
  4. Ortografie: holocén s. n.
Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro