gurlui
- GURLUÍ, pers. 3 gúrluie, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre porumbei și turturele) A scoate sunete caracteristice speciei. – Formație onomatopeică.
- Sinonime: GURLUÍ vb. a grunguni, (reg.) a gongoni, a turui. (Porumbeii ~.)
- Ortografie: gurluí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. gúrluie, imperf. 3 sg. gurluiá
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
