grabnic
- GRÁBNIC, -Ă, grabnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care se grăbește, care arată grabă; care se întâmplă repede, pe neașteptate; care nu poate aștepta, nu poate întârzia, care trebuie făcut fără întârziere. Mers grabnic. Moarte grabnică. Treabă grabnică. – Grabă + suf. -nic.
- Sinonime: GRÁBNIC adj., adv. 1. adj. v. iute. 2. adv. v. iute. 3. adv. v. imediat. 4. adv. v. curând. 5. adj., adv. v. prompt. 6. adj. v. urgent.
- Antonime: Grabnic – încet
- Ortografie: grábnic adj. m., pl. grábnici; f. sg. grábnică, pl. grábnice
Exemple pentru grabnic
- O condiție esențială a dreptății pe care o datorăm altora constă în a o face grabnic și fără amânări; a o lăsa așteptată, ar fi o nedreptate. (La Bruyere)
» mai multe citate despre grabnic...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia