funie

FÚNIE, funii, s.f. 1. Frânghie¹. ◊ Funie de ceapă (sau de usturoi) = împletitură, cunună de ceapă sau de usturoi. ◊ Expr. Drept ca funia în traistă (sau în sac) = strâmb, răsucit; fig. nedrept, necinstit. A vorbi de funie în casa spânzuratului = a vorbi despre un lucru care poate supăra pe cineva dintre cei de faţă, dacă este interpretat ca o aluzie la ei. A (i) se apropia sau a-i ajunge (cuiva), a i se strânge funia de (sau la) par, se spune despre cei ajunşi într-o situaţie extrem de dificilă. A juca pe funie = a umbla pe funie, făcând diferite figuri; fig. a fi abil, dibaci. 2. Veche unitate de măsură de lungime (a cărei valoare a variat după epoci) cu care se măsura pământul. 3. (În sintagma) Funie de moşie (sau de pământ) = suprafaţă de teren de dimensiuni reduse, având de obicei forma unei fâşii înguste. 4. Împletitură din paie sau din talaş, utilizată la confecţionarea miezurilor lungi la formele pentru turnare. – Lat. funis.

Sinonime: FÚNIE s. 1. v. frânghie. 2. cunună. (O ~ de ceapă sau de usturoi.)

Ortografie: fúnie s. f. (sil. -ni-e), art. fúnia (sil. -ni-a), g.-d. art. fúniei; pl. fúnii, art. fúniile (sil. -ni-i-)

Sexul la 90 de ani e ca şi cum ai juca biliard cu o funie. (George Burns)
» mai multe citate despre funie...

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia