fuior
- FUIÓR, fuioare, s.n. Mănunchi de cânepă, de in, melițat și periat, gata de tors; p. ext. mănunchi de borangic sau de lână. ◊ Expr. (Pop.) A-și lua ale trei fuioare = a pleca; a-și lua catrafusele. A ține fuior cu cineva = a nu se lăsa intimidat de cineva. ♦ Pânză de cânepă sau de in. [Pr.: fu-ior] – Et. nec.
- Ortografie: fuiór s. n. (sil. fu-ior), pl. fuioáre
Exemple pentru fuior
- Dorul meu și veșnicia
Dorul meu e călător
Și s-adapă la izvor,
dorul meu!
Dorul meu-neastâmpărat
De iubire s-a-mbătat,
dorul meu!
Dacă-l vezi pe la ferești
Spune-i, spune-i că-l primești,
dorul meu!
Visător, rătăcitor
Îl poți toarce în fuior,
dorul meu!
Și din firul meu de dor
Să țeși dragă un covor,
odorul meu!
Și covorul meu de dor
Să-ți poarte pașii ușor,
odorul meu!
Sus pe alburiul nor
Face casă dor cu dor,
odorul meu! (Ioana Voicilă Dobre)
» mai multe citate despre fuior...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia