frontispiciu
- FRONTISPÍCIU, frontispicii, s.n. 1. Partea superioară a fațadei principale a unui edificiu. 2. Prima pagină a unei cărți, care, pe lângă titlu, poartă adesea numele autorului, gravuri simbolizând cuprinsul lucrării etc. ♦ Partea de sus de pe prima pagină a unui ziar, cuprinzând titlul și unele indicații. – Din fr. frontispice, lat. frontispicium.
- Ortografie: frontispíciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. frontispíciul; pl. frontispícii, art. frontispíciile (sil. -ci-i-)
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia