foi

FOÍ², foiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre o colectivitate, o mulţime) A se mişca, a umbla încoace şi încolo; a mişuna, a forfoti, a fojgăi. ♦ (Despre un loc, o încăpere etc.) A fi plin de lume care mişună. 2. Refl. A nu sta locului, a umbla de colo până colo, a se mişca întruna, a nu sta locului; a se fâţâi. ♦ A se răsuci de pe o parte pe alta, a se mişca, a se agita în loc (căutându-şi o poziţie comodă). ♦ Fig. A se codi. 3. Tranz. A face să se înfoaie un obiect de îmbrăcăminte în jurul corpului. – Lat. *follire (= follere) sau din foaie.

Sinonime: FOÍ vb. 1. v. forfoti. 2. a se perpeli, a se răsuci, a se suci, a se zvârcoli, (prin Olt.) a se scârciumi. (Toată noaptea s-a ~ în aşternut.)

Ortografie: foí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. foiésc, imperf. 3 sg. foiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. foiáscă

Pentru artist, cunună de laur. Pentru bucătar, foi de dafin. (Valeriu Butulescu)
» mai multe citate despre foi...

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia