factitiv
- FACTITÍV, factitive, adj. (În sintagma) Verb (tranzitiv) factitiv (și substantivat, n.) = verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune; verb cauzativ. – Din fr. factitif.
- Sinonime: FACTITÍV adj. (GRAM.) cauzativ. (Verb ~.)
- Ortografie: factitív adj. m., pl. factitívi; f. sg. factitívă, pl. factitíve
- Ortografie: factitív s. n., pl. factitíve
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
