facere
- FÁCERE, faceri, s.f. Acțiunea de a (se) face și rezultatul ei. ◊ Facere de bine = binefacere. ♦ (În credințele religioase) Creare a lumii de către Dumnezeu. ◊ Facerea sau Cartea facerii = cartea întâi din Vechiul Testament; geneza. ♦ Construire, zidire. ♦ Naștere. – V. face.
- Sinonime: FÁCERE s. v. naștere, parturiție, procreare, procreație.
- Sinonime: FÁCERE s. 1. v. confecționare. 2. v. executare. 3. executare, execuție, făurire, realizare. (~ unei opere durabile.) 4. v. gătit. 5. v. pregătire. 6. v. aprindere. 7. v. comitere. 8. creare. 9. v. ge-neză.
- Antonime: Facere – desfacere
- Ortografie: fácere s. f., g.-d. art. fácerii; pl. fáceri
Exemple pentru facere
- Arta se deosebește de natură, așa cum făptuirea (facere) se deosebește de acțiune sau efectuare în genere (agere), iar produsul sau urmarea celei dintâi ca operă (opus), de consecința ultimei ca efect (effectus).
De fapt, ar trebui să numim artă doar producerea a ceva prin intermediul libertății, adică printr-o voință liberă care-și întemeiază acțiunile sale pe rațiune. (...)
Însă dacă numim un lucru operă de artă pentru a-l deosebi de un efect al naturii, atunci ne gândim întotdeauna la o operă umană. (Immanuel Kant)
» mai multe citate despre facere...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia