executare
- EXECUTÁRE, executări, s.f. Acțiunea de a (se) executa și rezultatul ei; îndeplinire, execuție. ◊ Executarea bugetului = adunarea veniturilor unui buget și folosirea acestora pentru acoperirea cheltuielilor aprobate în buget. ♦ Îndeplinire a unei obligații (lege, contract, hotărâre etc.) a unui organ de jurisdicție. ◊ Executarea pedepsei = aducere la îndeplinire a hotărârii prin care cel trimis în judecată penală a suferit o condamnare. [Pr.: eg-ze-] – V. executa.
- Sinonime: EXECUTÁRE s. 1. v. confecționare. 2. efectuare, execuție, facere, împlinire, îndeplinire, înfăptuire, realizare, săvârșire, (înv.) săvârșit. (~ unei lucrări.) 3. execuție, facere, făurire, realizare. (~ unei opere durabile.) 4. v. desfășurare. 5. v. efec-tuare. 6. v. interpretare. 7. aplicare, îndeplinire. (~ unei sentințe.) 8. (JUR.) (înv.) zapcială, zapciitură, zapcilâc. (~ silită a cuiva.)
- Antonime: Executare – neexecutare
- Ortografie: executáre s. f. [x pron. gz], g.-d. art. executării; pl. executări
Exemple pentru executare
- Să ne gândim bine și de repetate ori asupra unui proiect, înainte de a-l pune în executare și chiar după ce am examinat totul și în mod cât se poate de temeinic, să mai rezervăm ceva și insuficienței oricărei cunoașteri omenești, datorită căreia tot mai pot exista împrejurări imposibil de scrutat sau de prevăzut și care pot face ca întregul calcul să iasă greșit. (Arthur Schopenhauer)
» mai multe citate despre executare...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia