eter
- ETÉR, (1, 2, 4) eteri, s.m. (3) eteruri, s.n. 1. S.m. Combinație organică lichidă, incoloră, foarte volatilă și inflamabilă, cu miros aromatic specific, obținută din alcooli sau din fenoli, cu numeroase folosiri în industrie. 2. S.m. Substanță ipotetică (a cărei existență nu este admisă de fizica modernă) având proprietăți fizice contradictorii, care ar umple întregul spațiu și ale cărei oscilații ar constitui undele electromagnetice. 3. S.n. Fig. Aer, atmosferă, cer, văzduh. 4. S.m. (În concepția unor filozofi greci antici) Al cincilea element al universului (alături de foc, apă, pământ și aer) din care ar fi alcătuite corpurile cerești. – Din fr. éther, lat. aether.
- Sinonime: ETÉR s. v. aer, atmosferă, cer, slavă, spațiu, văzduh, zări.
- Ortografie: etér (æombinație organică lichidă', fil. élement al universului') s. m., pl. etéri
- Ortografie: etér (aer, atmosferă) s. n., pl. etéruri
Exemple pentru eter
- Proba se extrage prin eter de petrol.
- Substanțele grase se extrag cu eter dietilic.
- Voiam să trăiesc în plin eter, printre simulacrele aeriene ale lucrurilor. (Jean-Paul Sartre)
» mai multe citate despre eter...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia