estetic

ESTÉTIC, -Ă, estetici, -ce, subst., adj. 1. S.f. Ştiinţă care studiază legile şi categoriile artei, considerată ca forma cea mai înaltă de creare şi de receptare a frumosului; ansamblu de probleme privitoare la esenţa artei, la raporturile ei cu realitatea, la metoda creaţiei artistice, la criteriile şi genurile artei. 2. S.n. art. Ansamblul însuşirilor şi al fenomenelor studiate de estetică (1). 3. Adj. Care aparţine esteticii (1), privitor la estetică (1); care priveşte frumosul, care corespunde cerinţelor esteticii (1); frumos. – Din fr. esthétique.

Sinonime: ESTÉTIC adj. 1. frumos. (O creaţie ~ autentică.) 2. v. plăcut.

Ortografie: estétic adj. m., pl. estétici; f. sg. estétică, pl. estétice

Şi în ştiinţă se spune că teoriile nu sunt acceptate pentru adevărul lor, ci pentru strategiile de a le face acceptate, pentru eleganţa lor estetică... Einstein era un scriitor bun şi numai de asta a devenit ce a devenit. Dacă demonstraţiile lui n-ar fi fost elegante estetic, colegii lui matematicieni n-ar fi fost convinşi. Şi nu era nici un motiv să fie convinşi, pentru că lucrurile de care vorbeşte Einstein sunt foarte ipotetice. (Ioan Petru Culianu)
» mai multe citate despre estetic...

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia