epigon
- EPIGÓN, epigoni, s.m. Scriitor (de valoare minoră) care imită mijloacele de expresie specifice unui mare scriitor, unui curent sau unei școli literare de prestigiu. ♦ Urmaș, succesor (lipsit de valoare). – Din germ. Epigone, fr. épigone.
- Ortografie: epigón s. m., pl. epigóni
Exemple pentru epigon
- Epilog
Ce regăsire triumfală după un sfert de veac aproape!...
Îți mai aduci aminte, mare, de-Argonautul epigon
Ce-ți fragmenta imensitatea
Într-un caiet de versuri șchioape
Și-ți profana tridentul clasic cu simple urme de creion?
Aceeași rece-mbrățișare de-albastru, violet și verde,
Aceeași mută întrebare "de ce", "de unde", și "de când",
Și-aceeași inutilă goană spre orizontul ce se pierde
În golul circumflex din care pornesc Sirenele cântând.
Te regăsesc aceeași mare, cu-aceeași tragică poveste,
Cu-aceleași vânturi vagabonde,
Cu-aceeași lună cap de mort
Și-același glas care mă cheamă, -
Deși mi-ascunde cine este:
"Sosesc corăbiile, vino, să le vedem cum intră-n port". (Ion Minulescu)
» mai multe citate despre epigon...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia