eocen
- EOCÉN, -Ă, eoceni, -e, s.n. î. S.n. Epocă geologică cuprinsă în prima parte a perioadei paleogene, caracterizată mai ales prin existența numuliților, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, echinidelor și mamiferelor. 2. Adj. Care se referă la epoca eocenului (1). [Pr.: e-o-] – Din fr. éocene.
- Ortografie: eocén adj. m. (sil. e-o-), pl. eocéni; f. sg. eocénă, pl. eocéne
- Ortografie: eocén s. n. (sil. e-o-)
Exemple pentru eocen
- Couldn't connect to MySQL
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia