edict
- EDÍCT, edicte, s.n. 1. (În Roma antică) Act prin care un magistrat făcea cunoscute normele de drept şi formele juridice aplicate în timpul magistraturii lui. 2. (În antichitate şi în evul mediu) Decret important cu caracter normativ dat de un monarh sau de o autoritate bisericească superioară cu privire la o anumită problemă. – Din lat. edictum, germ. Edikt.
- Ortografie: edíct s. n., pl. edícte
Exemple pentru edict
- În urmă cu câţiva ani, a fost promulgat la Roma un edict salutar, care, pentru a înlătura unele periculoase controverse din vremurile noastre, impunea tăcere asupra opiniei pitagoreice, în legătură cu mişcarea Pământului. N-au lipsit însă oameni care să afirme în mod temerar că acel decret nu izvorâse dintr-un studiu judicious, ci dintr-o pasiune prea puţin documentată şi s-au auzit chiar proteste, după care n-ar fi trebuit ca, printr-o bruscă interdicţie, consilieri cu totul nepricepuţi în observaţii astronomice să taie aripile minţilor cercetătoare. (Galileo Galilei)
» mai multe citate despre edict...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2025 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia